logo

Visezi, razi, apoi…

Visezi, rîzi, apoi verşi licoarea sufeltului tău, lăsînd tristeţea să-ţi domine farmecul tău!
Vreai să te ridici, dar te prebuşeşti din nou. Nu e nimeni în jur care să-ţi ofere ajutor! Începi a striga, dar nimeni nu e să te audă! Reîncerci din nou şi, din nou te brăbuşeşti în infern. Doar gîndul că mîine vei putea să te ridici din nou, îţi mai dă speranţa de a supraveţui! Doar lacrima ce se prelinge acum pe obrazul tău, te întăreşte şi, începi să-ţi imaginezi că nu eşti singură! Poţi să lupţi, să te ridici, deparcă te-ar fi ajutat cineva. Poate e. Enegia inimii mele ce simte, nevoia de a te vindeca de singurătate. Închide ochii, simte cum cineva te ridica din infernul care ai nimerit. Nu depune mare efort! E simplu, lasă-te condusă de acele forţe care simţi că îţi dă puterea să fi din nou tu! Acea puternică fiinţă care putea să fie tare singură şi în infern…

Alex M. 04.01.2012

One thought on Visezi, razi, apoi…

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.