logo

Eşti? Nu eşti…

Eşti ? Nu eşti. Mă simt pustiit în lipsa ta. Simt cum îmi distrug sufletul cînd tu nu eşti. Te caut, te caut printre fulgii de nea ce îşi fac apariţia pe pământ. Te caut prin parcul pustiii de lumea-ndrăgostită. Tu, nu eşti. Banca nostră ne aşteaptă să fie încălzită de trupurile alăturate. Eu îmi pierd speranţa de a te mai revedea. Tu, te pierzi în visări, singură-n casa umbrită. Atîta singurătate ne înconjoară pe ambii. Atîtea emoţii. Atîta frică, încît nimeni nu are curajul să ne întrebe, ce s-a întîmplat?! Unde-s pierdut? Unde eşti? Ce faci? Cum poţi să fii, ceea ce nu eşti?
Te iubesc, nemaigîndindu-mă la noi, la lumea din jur, la gerul de afară, la ziua de mîine Ştiu să-mi trăiesc prezentul la maxim. Cînd voi fi cu tine, voi şti să uit şi de trecut, doar viitorul îşi va face aparenţele-n viaţa noastră. Acum, nu vreau să fac altceva decît, să mă gândesc la tine!

Alex M. 03.02.2012

2 thoughts on Eşti? Nu eşti…

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.