logo

Viitor…

Plâng prin surplusul de energie ce-mi înconjoară suferinţa. Privesc magnetismul ei ce-mi oferă o mână de ajutor, de a mă afunda în infern. Plăcută stare de a te simţi în iadul parazitismului. Luminile şi căldura lui mă face să-mi omor plăcerile vieţii pământeşti. Cad mort, înfrânt de puterile infernale a dragostei EI. Adorm pe picătura pământească găsită-n infernul surpat fără vise. Dar mă trezesc repede, din nou, în paradisul imaginaţiei mele. Viziunile sunt în mine, razele de lumină, îmi oferă puritate, sensibilitate şi romantism. Şi din nou caut, acea picură de lumină care mă distruge. Din nou caut să fiu distrus. Să fiu din nou condus în infernul iubiri. Acolo unde visele mor, romantismul se transformă în ură. Iar eu, eu stau, distrugându-mi, cele mai plăcute vise. Visele ce mâine vor fi realitate. Ieri, priveam drept. Azi, privesc înapoi, dar mâine. Mâine când ştii că e o nouă zi, atunci, eu, voi privi în sus, către viitorul ce aşteaptă să-l contemplez. Întind mâna şi simt forţa supra-naturală cum mă ajută să-l ating. Tu, mă apuci de mâna cealaltă şi mă ţii în infern. Acolo unde eu nu pot visa. Acolo unde uneori, pot privi şi atunci doar înainte. Lasă-mă liber. Lasă-mă să-mi pot atinge universul. Prezentul meu ia sfârşit în fiecare secundă. Trecutul e atât de îndepărtat mereu. Doar viitorul… Doar el se apropie mereu de mine. Eu, mi-l doresc. Tu?
Alex M. 20.03.2012

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.