logo

Cine îşi caută stânjenit moartea…

Cine îşi caută stânjenit moartea îşi va găsi tinereţea adormită în cavou.
Prăpăstii infinite. Soluţii minime, dar totuşi depăşibile. Cine-şi doreşte moartea? Sau cine-şi doreşte dezamăgirea? Printre puţinele fiinţe ce îşi doresc asta sunt numeroasele „scrumuri” ale omenirii. Ştiam de mic că oamenii se împart în optimişti şi pesimişti, dar nu de mic înţelegeam ce înseamnă să fii pesimist şi optimist. Trecut puţin prin viaţa. La vârsta de 20 de ani. Aceste două cuvinte parcă au devenit mai descifrabile pentru cenuşa mea. Însă totuşi, nu aş putea face marile diferenţe dintre ele când aş fi pus să aleg care dintre aceste 2 mari compartimente, îşi desfăşoară o activitatea mai sporită pentru societatea omenească. În fiecare zi sau să nu exagerez, cel puţin odată pe săptămână mă salut cu aceste cuvinte. Sau un amic se plânge că are un prieten pesimist sau, optimistul îşi exprimă starea sufletească plină de plăcere nebunească prin statusul de facebook. Şi de fiecare dată când ochii mei zăresc aceste două minunăţii, îmi imaginez şi eu, cum ar fi dacă… Dacă aş fi şi eu optimist. Că dacă să fiu sincer, nu-mi pot imagina viaţa mea plină mereu de „indiferenţă”, într-o oarecare măsură-şi păstrează indiferenţa şi pesimistul din mine, însă rareori îşi pierde complet valoarea.  Numeroşi, de fapt foarte mulţi amici virtuali mă consideră un retardat. O ştiu pe asta. Ştiu că mă consideră un aprofundat către romantism. Poate au impresia că în fiecare zi mă-ndrăgostesc de persoane noi, că le scriu, că mă simt distrus de iubire sau poate că sunt lipsit total de ea. Ştiu că mulţi îşi sătui să mă vadă online şi că nu au plăcerea să vorbească cu mine, dar, mă ţin în lista aia numeroasă, ca să fiu la număr, pentru ce? Nu-mi găsesc nici o mică explicaţie pentru acest gest a lor, miraculos. Doar voi tinde să obţin un răspuns, simt că e pe aproape. Şi mai simt că mâine mă voi trezi cu câteva minusuri în listă, dar şi cu câteva plusuri care vor accepta aprobarea mea. Sper să treacă testul de „admitere” în aşa zisă „listă de prieteni virtuali”, că dacă sincer să fiu, nu înţeleg rostul lor, pentru mine cei mai mulţi, sunt neutri, ci doar o mică parte fac parte din viaţa mea reală şi cariera profesională. În plus sunt câteva sute, aş putea spune, care mă ţin în listă doar pentru „hai ajută”. Cred că nu sunt singurul care s-a trezit dimineaţa cu un mesaj cu „salut” şi cu un „te rog”. Desigur dacă salutul îşi face aparenţa în mesaj, asta e încă bine, pentru că de cele mai multe ori, uită să facă şi asta. Să salute binevoitorul, în semn de inteligenţă culturală.  Şi printre puţinii din voi care aveţi mii de prieteni/amici virtuali, puteţi să vă bucuraţi de o companie bună şi în realitate. E ca şi cum într-un muşuroi de furnici, îs numeroase, dar la o distrugere a muşuroiului, nu toate vor binevoi să salveze embrioanele puse de furnica-regină, dar multele din ele, cu toate că-s harnice, vor alege să-şi salveze, propria existenţă. Aşa e şi cu lista noastră de prieteni  virtuali. E numeroasă, nu? Dar din acest număr mare cine-ţi va sări în ajutor pentru  aţi salva viaţa? Câţi dintre ei te vor mai ţine-n listă după un accident grav? Ar fi ca un joc de poker. Seara erai bogat, aveai milioane, dar din „nebunie”, ai pierdut tot peste noapte. Aşa e cu lista de prieteni virtuali. Sau şi cu prietenii care vin în viaţa ta, datorită carierei tale profesionale. Cum vin, aşa şi pleacă, dacă eşti distrus. Doar cei ce „te-au crescut”, în sensul figurat şi la propriu, îţi vor rămâne confidenţiali mereu. Nu-ţi amăgi sufletul cu biruința în numărul mare de prieteni. Eu recunosc, am acest număr mare, dar sunt gata să renunţ la el uşor pentru că nu are nici o valoare în viaţa mea.  Nu are nici un pic de speranţă de a sta constant în creştere. Pentru plăcere? Care-i plăcerea de apoi? Că nu ştii cine-ţi sunt prietenii? Că te lauzi cu cifre ce-s urmate de zerouri la urmă? Dar sufletul tău ce face? Starea ta interioară ce simte? Doar satisfacţie?

Nu poţi trăi mereu din satisfacţie şi laudă, deoarece o mică înclinare înapoi, îţi va aduce destrămarea completă a personalităţii. A propriului destin ce va dori salvare dar cine să ţi-o ofere? Zerourile numeroase ce nu ştiu doar să dea like şi share? Te-ai întrebat vreodată câţi dintre prietenii tăi îţi cunosc probleme, plăcerile şi micile defecte?

Cred că am pus prea multe întrebări ce nu vor găsi răspuns uşor, poate deloc. El nu există. Degeaba vei căuta să găseşti răspunsul.  Nu te schimba, pentru că nu de asta exişti, dar dezvoltă-te. Scoate-ţi personalitatea la suprafaţă. O ai, nu o căuta. Muncește asupra ei, apreciază-te, iubeşte-te. Uită-te în oglindă şi spune „Eu sunt capabil. Eu pot exista şi fără de zerouri. Eu sunt aici pentru dezvoltare şi integrare socială. Eu trăiesc şi voi ajuta şi pe alţii să o facă”. Repetă-ţi asta în fiecare dimineaţă şi nu uita „Destinul, depinde de tine, tu eşti personalitatea, iar personalitatea, nu creşte odată cu tine dacă nu o dezvolţi”. Nu te uita la pesimişti că nu au plăcere să trăiască sau, optimiștii că trăiesc veseli, indiferent de sunt probleme sau nu. Mergi pe un drum care simţi că vocaţia îl doreşte. Îndeplineşte-ţi plăcerea, chiar dacă va suferi eşec. Eşti tânăr, nu? Încearcă din nou. Ţi-e frică ca să nu eșuezi iar? O poţi face, şi? Ai puteri să te ridici şi să dai un „replay”, încearcă din nou şi o să reuşeşti, dacă ţi-ai ascultat vocaţia. Dacă sufletul tău către asta ardea. Eu trăiesc viaţa unui optimist ascuns într-un tablou pesimist. Nu te sfătui să trăieşti aşa.

Alegeţi cursul vieţii cu voinţă.

Alex M. 29.06.2012

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.