logo

Scurgeri de amintiri în urma unor gânduri prozaice…

Tăcere

Scurgeri de amintiri în urma unor gânduri prozaice! TU!

Ştiai că nu vei putea atârna 2 linii contrar opuse în acelaşi loc. Credeai că-ţi va reuşi să-ţi faci viaţa fericită. Să creezi minunăţii. Să visezi. Să evadezi din lumea ce te contemplă, dar puterea diavolească, te domină. Îţi poţi crea doar „abisul” frumuseţii exterioare. Plăpând, îţi îngropi frumoasele suflări de iubire în adâncul ce nu mai are margini. TU, adormi. Nu ai plăcerea să trăieşti fără speranţe. Nu ai curajul să priveşti lumea din interiorul tău. Eşti pătrunsă de parfumul sumbru al tristeţii. Ştiu că e greu să-ţi revii, în urma intoxicării, dar sufletul tău, are puterea către ridicare. El e încălzit de razele solare, ce încă-ţi mai doresc fericirea. Îţi doresc  oglindirea inimii lipsită de voinţă. Nu doreşti să răsufli. Ai senzaţii că moartea e mai râvnitoare decât lumina vieţii. Închizi ochii pentru aţi imagina trupul amorţit în cavou. Dar prafurile ce se fac văzute, te sperie. Te sperie şi gingăşia vântului ce intră pe geamul lăsat deschis şi-ţi ondulează firele de păr, lăsate pe umerii sleiţi de puteri. Nu ai poftă de mâncare, crezând că ea te distruge… Timpul trece, tu devii un nimic. Pleci, nefiinţă…

Alex M.  03.07.12

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.