logo

EA! Iubesc…

„Furtuna gândurilor pământeşti
se apropie de orizontul
limitat al viselor noastre…”
Alex M.

Timpul se scurge. Focul se stinge şi lemnul se face scrum. Vântul bate, dar… Amintirile noastre rămân. Sentimentele ce s-au aprins între noi, găsesc existenţă chiar  şi în vid…

Vacanţa verii 2012,
s-a început odată cu ce am finisat primul an de colegiu. Da, primul an, dar totuşi am finisat anul 4. Rezultate mai puţin aşteptate, însă mulţumit. O nouă ţară, un nou colectiv de elevi, limbi străine, noi dascăli, dar  principalul că au fost obiectele mele preferate. Cu greu am putut face faţă la tot ce mi se cerea, dar am luptat şi m-am mulţumit cu ceea ce am ales.  Am aşteptat mult această vacanţă, precum rândunelele îşi aşteaptă primăvara! Mare, soare, zile nedormite, muncă. Dar şi o aşteptare mai mare, augustul, atunci când trebuia să mă reîntorc în ţară. Doream, dar şi nu doream asta. Oricum trebuia să plec, aveam de rezolvat câteva chestii mai importante cu actele, dar şi dorul de casă şi de prietenii care i-am lăsat acasă mă striga prea tare ca să nu-l aud.
Prima zi acasă,
era tristă, foarte tristă, cu toate că mă văzusem cu prietenii, că mi-am revăzut casa, camera, patul. Cu toate că respiram aer de Patrie, sufletul meu dorea reîntoarcere. Pentru ce? Nu-şi găsea liniştea nopţii târzii, nu se mai simţea, ca acasă. Dorea revendicare. Aveam remuşcări că mi-am „părăsit” patria. Primele zile se scurseseră precum se scurge apa din izvoarele munţilor, fără forţe,dar cu importanţă. Aşa a fost şi la mine, ne-am văzut, fără forţe, dar până la urmă s-a demonstrat că a fost cu importanţă!
Da, declar oficial, sunt îndrăgostit, întâmplător, fără dorinţă, fără chin către cucerire. S-a întâmplat când mă aşteptam cel mai puţin. Când gândul meu către iubire era departe de a putea fi regăsit. Şi totuşi, a fost. Nu aveam ce face şi mă plimbam cu un prieten prin apropierea casei ei. Nimic nu m-a oprit să o sun şi să-i spun că sunt acasă şi de are timp să iasă să o văd în realitate cine e EA. O zi neordinară am avut atunci. De la bunica ajunsesem să mă plimb. Iar de la plimbare am ajuns să o văd pe EA.
Prima impresie,
era şi de aşteptat să nu fie cum îmi imaginam. Simplă! Foarte simplă şi din prima oară i-am simţit energia pozitivă pentru personalitatea mea. De atunci, am încercat să înţeleg că n-am venit doar pentru probleme în Moldova. Am venit să fac lumea mai fericită. Să mă facă fericit! I-am zâmbit când am văzut-o. Am plăcut-o. Am dorit să o revăd şi dorinţa mea şi-a manifestat un caracter transmisibil. Nici nu mai ştiu cum şi ce am făcut, dar timpul a trecut.
Se făcuse noapte,
noaptea trecuse şi se făcuse dimineaţă, iar eu simţeam cum vreau să o revăd. Să-i văd ochii fericiţi şi sclipitori. Să-i aud vocea. Şi cum sufletul meu îmi rostea cu indignare, sun-o, du-te la ea. Fii cu ea, pentru că e a ta. Nu aşteptasem să treacă timpul, că şi aşa era minimal. Am sunat-o. I-am cerut să iasă din nou să ne revedem…. Eram atât de împlinit când o aveam alături, atât de plutitor, dar tot odată stabil. Vorbele sufletului meu se adevereau. Cu cât stăteam mai mult cu ea, cu atât mai mult simţeam nevoie de ai fi alături. Nu i-am vorbit niciodată de iubire atâta timp cât stăteam cu ea, dar într-un anumit timp, am simţit nevoie să o sărut.

Dăruieşte Iubire
Fotograf Alex Murug

Primul sărut,
s-a adeverit a fi unul haotic, pe lângă faptul ca  fost pe neaşteptate, a fost plin de afecţiune. Doream cu adevărat să o sărut. Nu mă sărutasem de vreo 2 ani.  În aceşti 2 ani nu era problema că nu aveam cu cine mă săruta, era principiul meu, voi săruta cu sentimente. Acesta şi a fost ceea ce mi-am dorit. Nu ştiu prea bine cum s-a simţit EA, însă eu, odată evadat în al 9-lea cer, am mai uitat şi ce nume port. Mi-am revenit uşor, însă în noaptea aceea nu am mai putut dormi, gândindu-mă dacă e bine sau nu ceea ce s-a întâmplat între noi. Îmi era greu să decid dacă voi avea o relaţie cu ea. Aveam timp puţin la dispoziţie ca să o pot face să aibă încredere în mine, să mă iubească şi să dorească prezenta mea în inima ei. Nici a doua zi, nu i-am vorbit ce e în capul meu. Abia după ce vedeam că zilele trec, iar eu continui să fiu fericit de ceea ce aveam alături, după ce am început să simt o lipsă de protecţie, după ce am văzut că mai am  câteva zile şi plec, mi-am luat inima în dinţi şi i-am zis că vreau să fiu cu ea…
Rezultatul aşteptărilor mele,
mi-a dat de înţeles că trebuie să fiu tare. Să pot comunica. Să-i zâmbesc, pentru că din acea zi, eram al EI. Nu sesizam aceasta, credeam că visez, că e doar un joc ce se va stinge odată ce voi pleca înapoi. Credeam că glumeşte şi ea. Dar după ce i-am cerut să-mi fie iubită, totul s-a schimbat, dintr-o mică istorioară, totul între noi s-a transformat în poveste. Vorbeam ore-n şir, ne priveam şi ne sărutam neîncetat, precum soarele nu încetează să ne lumineze chipurile şi să ne purifice visele. Iar de nu aveam posibilitate să ne vedem, vorbeam ore-n şir la telefon. Aşa au decurs trei săptămâni de când ne-am văzut prima oară, dar..
Rămăsese,
trei zile până la plecare mea. Un gol îmi sugruma sufletul, dorinţa de a o avea alături era şi mai mare. Teama, îmi frământa mintea. Iubirea, mă întărea! Nu pot uita foiţa „albă” ce mi-a fost dată în ultima seară când m-am văzut cu EA. Ar fi ceva absurd acum, să zic că nu ştiu ce e scris acolo. Odată ce am citit-o, m-am abţinut maxim 4 minute, tremurând scriindu-i mesaj că O iubesc şi nu voi renunţa la EA, iar după, am început a plânge ca un prunc, când nu mai simte căldura mamei. Mi-am revenit greu. Iar a doua zi, nu puteam să plec, fără s-o mai văd odată. Fără s-o strâng în braţe şi să-i sărut buzele, ce deja, îşi pierdeau sensibilitatea. Nu i-am văzut ochii înlăcrimaţi, nici ai mei nu au vărsat atunci picuri. Însă glasul ei tremurător mi-a dat de înţeles c-o doare…

Depărtare, dar gândurile mele nu încetează să-i pipăie amintirea. Ştiu că o strigă mereu şi nu-i dă pace să adoarmă noaptea. Dar de fiecare dată se întâmplă asta dintr-un singur motiv: O IUBESC! Şi e clar acest sentiment. Nu pot să glumesc scriind sau rostind acest simplu cuvânt al cărui sens nu-l ştiu. Dacă cineva m-ar întreba de ce iubesc, aş răspunde la fel cum mi-a scris EA „Te iubesc pentru că te iubesc”, acesta e cel mai divin răspuns. Nu voi căuta să fac noduri distanţei dintre noi, dar voi căuta mereu soluţii să o fac să dispară. Să ne simţim alături chiar dacă depărtarea vrea să facă parte din NOI. Ştiu, e greu. Dar e mai greu să fiu singur. E mai greu să nu am la cine mă gândi. E mai greu să fiu singur în noaptea întunecoasă. EA mă luminează. EA mă face fericit. EA plânge de dorul meu. EA mă iubeşte. Pentru aceste comori,  eu am răbdare, eu mă gândesc la ea. O iubesc cu toată fiinţa mea pentru ceea ce este. Nu renunţ, pentru că nu pot şi nu vreau. E cel mai frumos vis ce-l trăiesc acum din plin. E o suflare fiecare cuvânt al ei…

Diana Dodon
Fotograf Alex Murug

EA îmi dă putere să respir, iar numele ei este viaţă. Se numeşte Diana, iar eu am botezat-o drept IUBITO şi vreau să spun „poate că într-adevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumi”, Vieru. Iar azi nu mai caut ce odată credeam că e de negăsit. Azi respir iubire. Azi găsesc alinare în EA. Azi, EA este viaţa mea!

03.09.12 Alex M.

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.