logo

Cum ar fi…

Mă gândesc mereu, cum ar fi într-o zi să-i sun din nou la uşă! Neştiutorul ei să revină pe neașteptate acasă. Acasă unde-i răsuflă iubirea. Iubirea ce-şi îneacă mereu amintirile în lacrimi cristalizate…

E toamnă, seară de toamnă şi eu din nou mă gândesc la uşa etajului patru. Cum ar fi să fiu în faţa ei şi să deschidă şi să mi să spună, intră iubitule. Să fiu îmbrăţişat şi sărut aşa cum era înainte. Se scurg doar amintiri, dar gândul meu nu se duce mai departe decât EA. Diana, fata pe care o iubesc şi o doresc să o am alături, oriunde. Vreau să-i simt bătăile inimii. Parfumul ce mă adormea când îl simţeam. Acum, în vis, ajung acolo unde eram. Mi se deschide uşa, dar mă trezesc. Nu reuşesc să-i revăd chipul angelic ce-şi transformă frumuseţe-n sunete le toamnei ce îşi aşterne palpitant, frunzişul ruginit pe pământul obosit de gălăgia verii. Mi-e dor. Mi-e greu. Îmi vine să plâng, dar toate astea-mi dă puteri să lupt cu depărtarea ce ne desparte în acest moment. Când TU nu eşti, amintirea-i înlocuitoarea… Îţi şoptesc întrerupt că T.. ..esc. Şi ştiu că-nţelegi că TE IUBESC, ştiu că nu-i nevoie să repet acest cuvânt mereu, ştiu că mă simţi chiar de sunt departe şi ştiu, ştiu că ştii că te aştept neîncetat… Iar acum, prin bătaia de vânt, prin aerul prăfuit, cu ajutorul ciripitelor de păsări, îţi trimit un sărut ce va îneca gândurile care ne-ar  distruge…

Ai fost o NECUNOSCUTĂ, iar acum eşti cea persoana care contează cel mai mult pentru mine. Te-am ales să faci parte din sufletul meu. Iubeşte-mă pentru că te iubesc şi pentru că am încredere în persoana ta, precum D-zeu are încredere în apostolii săi! Eşti înger pentru mine…

Alex M. 16.09.12

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.