logo

Tranzacţie Instabilă

Tranzacţie instabilă! O tratare  a lumii cu doi ochi ce nu văd. Priveşti, suferi, zâmbeşti, adormi  şi nu mai vrei să te trezeşti, pentru că visarea ce o ai, nu îţi aduce aminte de nefiinţa ochilor tăi! Atunci nu mai suferi. Nu mai ştii ce înseamnă să vezi în întuneric lumina zilei. Te bucuri şi zâmbeşti către soare, mângâi natura. Ocoleşti nopţile întunecoase, cu toate că lacurile, oglindirea lunii în ele, ţi-ar face ochii să strălucească. Dar tu fugi, ignori noaptea, întunericul. Totul în viziunea visului tău, trebuie să lumineze! Să radieze lumina ce nu o vei putea vedea dimineaţa. Te trezeşti epuizată, nestatornică şi înfrântă de puteri. Ochii tăi, lacrimile tale ce îţi mângâie obrazul sunt ascunse de vântul ce bate. Părul tău ondulând, fortifică frumuseţea lumii. Tu, doar stai şi te rogi, către soarele nevăzut, iar lumea te admiră drept ca pe o zeiţă. Inima ta, pulsul ei şi energia emanată de sufletul tău, îşi simt vibraţiile împrejur. Iarba se apleacă către pământ, frunzele copacilor părăsesc coroana, păsările se învârt în stol şi se pierd între nori. Rochia ta încă mai dă lumii senzaţie că tu fugi, către soare, doar căderea ta către pământ distruge misterul. Îţi pierzi puterile şi din ochii tăi, curg lacrimile cristalizate. Iar el, te priveşte de sus, alinându-ţi suferinţa cu visele de noapte…

06.11.12 Alex M.

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.