logo

Amintirile…

Mai fac o greşeală mare şi nu ştiu de ce sufletul meu alege să facă aceasta, acum, înainte de a împlini 21 de ani! Când am cunoscut-o, am dorit să nu mă îndrăgostesc , Dar… Misterioasa ei voce, privirea ei pătrunzătoare, pielea ei fină şi toate mişcările ei m-au distrus. N-am mai fost eu, rezistentul Alex care îl ştia lumea odinioară.

Te văd, te văd pretutinde. Te văd şi în sufletele amorţite de ecoul trist al serii. Te văd în umbra fiecărui copac. Te văd şi în nevăzuta lume… Când nu sunt lângă tine, eu, nu mai sunt EU. Nu mi-a fost uşor să fac alegerea pe care am făcut-o în august, dar… TU m-ai ajutat să prind curaj şi viaţă. Când am decis să… să te iubesc, nimeni nu m-a influenţat, nimeni nu a zis trebuie să fii cu ea, nimeni din cei ce mă înconjurau, dar în mine, INIMA MEA, îţi bătea mereu sonor numele tău. Fiecare răsuflare a mea mă îngăduia să te iubesc. Să te chem spre mine, să te cuceresc şi să te fac să mă iubeşti. N-am fost niciodată atât de direct cum am fost cu tine, iubito. N-am iubit niciodată atât de tare cum te iubesc pe tine, suflet imaculat. În orice visare îţi aflu chipul tău pătrunzător de frumos ce mă deplasează în lumea noastră. Unde NOI 2, suntem totul. N-am lăcrimat niciodată atât de mult, de fericire. Împreună cu durerea care am avut-o, prin distanţa ce ne-a „despărţit” după aproape o lună de când te-am cunoscut, EU ŞI TU… NOI, am învăţat să iubim viaţa aşa cum este. O viaţă de vis ne e dat să trăim împreună. Mă infiripez şi mă transfer în trecut, prin septembrie 2012, acum jumate de an, când revenirea mea în acest loc unde stau acum şi scriu s-a tranformat într-un iad, sau o prăpastie infinită unde eu mă pierd mereu. Da, mă pierd prin visele ce le-am trăit real şi acum, acum o visez, atât de pură şi frumoasă… Îmi aduc aminte cum număram zilele, uneori chiar şi minutele ca să vorbesc cu ea. Timpul se scurgea ca nisipul în clepsidră… Greu. Îmi aduc aminte că primele 2 luni după plecarea mea, după revinirea mea aici, au fost oribil-neplăcute. Treceau greu, foarte greu, însă din noiembrie se mai schimbase situaţia, începeam să o telefonez seara şi să-i aud încântata voce ce mă adormea mereu, ce mă alinta cu vorbele ei dulci. Deşi părea totul perfect uneori, recunosc, n-am avut doar zile plăcute după, am avut şi seri oribile când ne „înfiripam” şi ne certam din nimic… Sunt foarte încăpăţinat, dar acest defect poate este pentru mine o calitate, datorită încăpăţinării mele, eu o iubesc atât demult şi vreau să fiu cu ea 24/24 şi să am posibilitate de a o proteja.
O seară când totul s-a schimbat, din surpriza-mister ce o pregătisem pentru ea, a devenit un adevăr ştiut. Pur adevăr ce nu ar fi trebui să afle de el doar când aveam să-i apar în faţa uşei EI. Nu ştiu ce a făcut şi cum a făcut sau, ce am făcut şi cum am făcut, dar numai la aproape 2 luni de când am cunoscut-o , inima dorea să-mi fie o viitoare soţie, de atunci mă gândeam la logodnă….
Trebuia pe la sfârşitul lui Octombrie, începutul lui Noiembrie să plece în Germania şi când dau să scriu despre aceasta, mă pierd şi îmi vine să cred că pe EA o cunosc de o veşnicie… S-a scurs timpul imprevizibil deja, dacă aş dori să mă întorc în trecut. Cum vedeam eu situaţia la început… Era bună, ea avea să fie mai aproape de mine, mă gândeam că dacă vine în Germania , de sărbătorile de iarnă să-i fac o invitaţie în Italia şi atunci să fac cererea de a-mi fi soţie, un loc plăcut pentru ambii aş fi ales, malul mării Adriatice, frigul lui Decembrie şi doi îndrăgostiţi pe nisipul amorţit şi sărat al mării… Dar după o perioadă s-au schimbat lucrurile, ea a rămas să continue studiile în Moldova şi eu, atunci m-am decis că, dacă Ea nu mai pleacă în Germania, neapărat trebuie să revin eu acasă, deşi era foarte greu şi neştiută situaţia aceasta. Aveam de făcut câteva vizite la medic , privind o situaţie din trecut. Şi am minţit-o adevărat, pentru că i-am zis că nu pot revini în decembrie acasă pentru că am vacanţă scurtă şi trebuie să fac o vizită la medic şi aşa şi a fost, însă eu, când iubesc, îmi rupt „sufletul” pentru IUBIRE. Aşa am făcut posibilul să vin acasă, deşi a fost foarte greu să revin. Întradevăr aveam de făcut vizita la medic în ziua în care m-am pornit acasă… Vai ce zi când îmi aduc aminte. Părinţii mei nu erau de acord să plec. Spuneau că e frig acasă că nu am unde sta şi că drumul este rău. Să nu răcesc, da, nu au fost deacord să plec, dar am mers contra lor, pentru iubire. Cu toate că îi spusesem că vin acasă, în seara de 8 decembrie, după ce am avut ambii stări oribile, i-am zis că nu mai pot veni că părinţii nu îmi permit. Şi a fost adevărat, nu mi-au permis, dar ce nici ei şi nici EA nu a ştiu ce o aşteptă cu adevărat, deja pe drum când eram, m-am gândit prea mult şi am zis că trebuie să o anunţ că vin acasă că era posibil să dorm în zăpadă şi în frigul de -15 °C care era în Moldova atunci, pentru că ajunsesem acasă pe la 1 noapte şi de nu o anunţam, chiar nu aveam la cine să apelez. În fine cum am anunţat-o (happy) şi nu ştiu de ce zâmbesc, că mai aveam un sms pe numărul din Moldova, eram în ROAMING şi trebuie să recunosc nu ţin minte exact ce i-am scris de pe acel număr, dar credeam că va înţelege un pic, dar nu a fost cum am crezut eu şi atunci am apelat la viitorul meu naş şi aici iar zâmbesc… El a sunat-o la ore şi a anunţat-o că sunt bine şi că vin acasă, de ce i-a zis că sunt bine, pentru că nu vorbisem cu ea vreo 2 zile înainte de a mă porni acasă. Wai, cât de rău sunt eu… Recunosc, sunt prost, dar iubirea mă face să fiu malefic uneori. E rău sau e bine, voi afla de la iubita mea, după ce va citi acest articol, gânduri firave ce din nou se varsă în miezul nopţii. Într-un final am ajuns acasă, fără primejdii, drumul a fost foarte bun, în vreo 25 de ore eram acasă şi… Nu pot descrie câte emoţii trăiam eu atunci şi cum mi se zbătea inima când eram la uşa ei şi mi-a deschis… Şi acum vreau să mai cred că a fost un vis, pentru că dacă zic că a fost realitate, mi-e frică să nu apuc să „fug” acum acasă, la EA, din nou să fim NOI 2 alături. Înainte de a mă porni cu vreo săptămână îi spusesem şi ce planuri avusem şi care s-au spulberat, dar care defapt  mai trăiau şi erau posibile, defapt au fost posibile, dar la carea EA nu s-a aşteptat, desigur aici vorbesc despre LOGODNA noastră, care a avut loc în nooapte de Revelion. Şi aici nu intru în detalii, daţi un search pe blog şi le găsiţi (sunt ataşate şi câteva poze). După Revelion, eu am mai stat doar 2 zile acasă, cu ea, dar sincer să fiu acele 2 zile mi s-au părut mai lungi decât celalte 11 care am stat cu ea. Atât de lungi că, nici acum nu s-au terminat… Şi acum mai sunt cu EA, EA e cu mine…
Au trecut 2 luni de la marele eveniment, nu ştiu când a trecut, dar nu mai trece timpul cum trecea  în 2012, deşi uneori mi se pare că trec repede, sunt zile când sesizez că trec poate şi mai greu ca în 2012, dar aceasta nu e nimic. NOI am devenit mai puternici şi mai uniţi, mult mai uniţi. Mai romantici şi mai deschişi. Da ne vom deschide lumii şi vom arăta dragostea adevărată. Pura dragoste ce trebuei să există în fiecare din voi, fiinţe ce păşiţi pe acest pământ. Vom aduce la cunoştinţă criteriile care trebuie să fie la baza unei iubiri adevărate. Veţi vedea în noi cea nu aţi văzut la mulţi dintre noi, adică lumea. Vă vom demostra că înăţimea nu contează într-o relaţie şi dacă fata e mai înaltă decât iubitul său, lumea nu trebuie să vorbească prostii, pentru că noi o să demonstrăm că iubirea nu are limite. Vom demostra că între noi există chimie adevărată şi că suntem atraşi unul de celălalt fără fire văzute de lume. Ne iubim pentru că aşa doresc sufletele noastre şi noi, le ascultăm.
Am greşit şi azi, poate şi EA a greşit, deşi eu îmi asum toată vina… Dar mă rog să fiu iertat şi promit că ceea ce am făcut, nu se va repeta şi că O IUBESC MAI MULT DECÂT VIAŢA MEA. Că doar după mine, aş sta cu ea non-stop şi aş proteja-O, aş iubi-O aşa cum n-am mai iubit-O niciodată! Ştie foarte bine la ce mă refer şi de ce îmi cer ierta şi..
Îţi promit că ce am zis azi, nu va fi aşa, eu ştiu ce îţi doreşti TU, iar ce am zis azi… Nu am fost EU şi… Te rog să mă mai ierţi că fac toate aceste rânduri publice, dar vreau să-ţi demonstrez că TE IUBESC. DA, CĂ TE IUBESC CU ADEVĂRAT!

Alex M. 14.03.2013

2 thoughts on Amintirile…

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.