logo

În Iubire…

Dimineți… Sunt dimineți când mă trezesc și îmi dau seama că nu sunt eu. Nu sunt eu prin ceea ce aud și ceea ce mă înconjoară. Nu sunt eu prin gândurile ce le port la O Iubire îndepărtată.

În fiecare din noi, există iubirea. Iubirea de mamă, de patrie, de natură, iubirea de droguri sau de sex. Însă tot în noi există IUIBIREA ce te dezlănțuie din lanțurile ce ești ținut într-o altă lume. O iubire ce te dezvoltă și te face parțial, o minune. O minune prin ceea ce faci și ce gândești, iubind. Din noi, ies ideal. Ies oameni creatori de artă. Și tot din noi, ies distrugătorii de visuri, de frumosul ce unii, nu-l văd, dar îl visează. În fiecare din noi există sentimente ce ne prăbușesc și ne distrug bucuria. Mi s-a dat posibilitatea să aleg în a iubi și a nu iubi. Nefiind statornic, n-am ales nimic, pentru că eu, cu iubirea nu mă joc. Nu mă joc nici cu sentimentele ce le port pentru această lume înconjurătoare ce uneori îmi sugrumă cu ușurință plăcerile vieții. Demult nu am visat, deși, lumea-mi spune că sunt un năuc visător ce nu trăiește cu prezentul. Poate e și adevărat că nu trăiesc cu prezentul, dar nici mare visător nu sunt. Visele mele sunt scopuri de viitor, realizabile. Visurile pentru mine sunt ceva irealizabil și aici, cad în dilemă, pentru că, se spune că în această lume, totul e posibil. Da e posibil totul începând cu nașterea și terminând cu moartea. Nu mi-e frică să încerc, nici nu mi-a fost frică. Însă uneori spun STOP. Stop din iubire și pentru iubire. Unele lucruri devin irealizabile, dacă îți alegi o cale sau alta. Dacă nu vrei să greșești, te oprești. Dacă nu vrei să suferi – te oprești.  Și dacă ești un tumultuos, mergi mai departe, dacă nu ții cont de iubire, nu încetezi. Însă dacă Iubirea, ea miraculoasa stare de nedescris ti-a pătruns în corp și te-a paralizat, n-ai scăpare… Nu vrei scăpare. Ți-e bine așa cum ești, când iubești și ești iubit. Acorzi atenție doar EI. Nu vezi altceva decât mister, pasiune și doar 2 suflete, tu și ea. Nu te feri de iubire. Dacă o vezi, contempl-o. Dacă o dorești, caut-o! Am avut parte și de iubire și de suferințe. Am avut parte de bucurii și tristeți, de singurătate și de nebunie înconjurată de lume, dar cum m-am simțit în iubire, nu m-am simțit niciodată și niciodată n-am să încetez să iubesc. AM SĂ ACORD ATENŢIE, din puținul timp ce mi-e dat să-l trăiesc. Pentru că atenția este viața, iar viața e iubire.

Pentru  a înțelege mai adecvat ce e atenția se pune întrebarea:
Într-un loc comun la o oră neadecvată: Înțelegem frumusețea? Ne oprim s-o apreciem? Apreciem talentul într-un context neașteptat?

Una din posibilele concluzii ar putea fi:
Dacă n-avem un moment să ne oprim și să apreciem iubirea, s-o visăm, câtor alte lucruri ce se întâmpla în jurul nostru nu le acordam atenție?

Alex M. 30.03.13

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.