logo

În tăcere…

În tăcere îmi amăgesc gândurile. În tăcere eu renasc și tot în tăcere îmi trăiesc uimitoarea viață.

Fiecare din nou trăiește. Trăiește plăcut sau prost și toate astea depinde de cine ești și ce faci, doar atât. Pe sunete de pian, acum scriu, dar ce scriu? Oare să scriu adevărul pur care mă frământă sau vreau să-l fac auzit sau, scot la suprafață minciuna din mine? Cine ar putea să aprobe sau să dezaprobe vorbele mele. Să le poată da un verdict final. NIMENI, nici chiar acel EU ce poate fi multiplicat cu un milion și poate deveni milionul, dar până la urmă rămân EU.

Privim în jur, vedem un copac cum înflorește, un stol de păsări cum se cuibărește încet printre ramurile copacilor. Vedem iarba cum crește, o floare cum înflorește și toți privim în același timp, aceleași momente, dar toți, le trăim diferit. Milionul EU-lui meu, se datorează lumii care mă privește într-un mod diferit. Pentru cineva sunt un pur ideal, pentru cineva un măgar, un bleg, pentru cineva sunt un nimeni și nimic nu-i va schimba părerea. Pentru cineva sunt un mare filosof, un iubitor de extremă opusă – un răsărit de soare, o melodie. În toate momentele eu simt că trăiesc, chiar și atunci când e nevoia de a mă simți bleg sau când e nevoie să mă simt un nimeni, dar când simt eu că trăiesc cu adevărat e o singură dată – atunci când e nevoie să mi simt că sunt o altă viață și atunci, e doar când ești iubit și apreciat peste limitele tale posibile. În fiecare se naște sentimentul de iubire iubirea de mamă și de tată care mai apoi, când devenim maturi, o putem confunda cu iubirea de iubit/-ă. Dar nu poate avea aceeași influență asupra noastră.

Ce poți face cu iubirea?

Cu iubirea adevărată, poți face orice, chiar și acel zbor către lună, devine realizabil, pentru că în iubire nu există limite. În iubire, nu există rațiune și acolo unde e lipsă de rațiune e lipsă și de limite. Să trăiești nu-i ușor. Dar nu-i ușor nici să te ascunzi de acest temeinic sentiment ce îți țintuiește inima către altcineva. Toți suntem mari eroi, până în momentul în care Cupidon ne atinge drept la inimă.

E primăvară

Lasă-te dus de val, valul pătrunzătorului parfum fluorescent. Lasă-te purtat în largul universului ce te desprinde de la limitele ce le porți cu tine zi de zi și te prefaci că ești puternic, că nu ai nevoie de iubire, că n-ai nevoie de studii. Că în ziua de azi crezi că totul se face cu sex și droguri, fără efort… S-au dus zeității în care ar fi putut crede lumea că iubirea e ceva neomenesc. E timpul să recunoaștem că iubirea ne facem oameni!

Alex M. 29.04.13

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.