logo

Cursul Vieţii

Omul trebuie să învețe tot! De la a merge, a scrie, a citi până la a muri. Şi totodată să învețe să trăiască. Grădiniță, școală, liceu sunt căile pe care le­-am parcurs fiecare. Din originalele simboluri, literele alfabetului limbii române, au ieșit cu primele poezii despre mamă, natură, patrie. Școala a fost nivelul în care noi am înţeles că scrisul e arta frumosului, că numerele se adună formând o mulțime. Liceu, cele mai frumoase clipe petrecute şi cele mai mari mistere descoperite, magia apariției omului pe pământ nu a mai fost pentru noi un mister, ci o evoluție continuă. Aici am simțit primele picuri ale iubirii… Aici fiecare din noi s­-a simțit liber şi totodată nestatornic şi nedumerit. Sfârșitul liceului pentru fiecare din noi a rămas ca o pată, pentru unii albă, iar pentru alţii neagră. Mică sau mare se datorează prezenței noastre în lumea visurilor şi introducerea într-­o nouă lume, într-­un nou nivel, nivelul universului. Da cred că v­-aţi dat seama că e vorba de universitate, asemenea unei școli, dar totuși diferită. Aici fiecare din noi pășește, uneori cu dreptul, alteori cu stângul, Majoritate merg aici de dragul părinților, prietenilor, dar nu se gândesc că viitorul lor contează doar de decizia lor. Vreau să divin Geniu, să fiu unic, atunci trebuie să aleg o cale unică, acea cale ce mi-­o dăruiește gândurile mele, substanța cenușie ce am încrețit-­o XII ani de liceu. Universitate ­ clipe neuitate, scurgere de timp dar şi o mare umplere de înțelepciune. Universitate e nivelul în care fiecare din noi trece ultima etapă de formare ca personalitate, aici fiecare din noi trebuie să lupte pentru el, să prospere la unicitate, să viseze realitatea. Viitorul fiecărui tânăr îi deschide larg multe uși, poate prea ademenitoare, altele mai înguste, altele mai largi. Ușa lumii virtuale. O uşă este cea pe care ași dori să intru şi eu pentru a-­mi făuri un viitor fericit. Viitorul meu este o lume virtuală, o lume în codurile binare şi octale. O lume ferită de realitate, o lume a calculatoarelor. Aş vrea să fiu inginerul tehnologiilor informaționale, să făuresc realul în ireal. Să fac ceea ce î­mi place. Să iubesc lumea pe care o voi crea. Lumea calculatoarelor. Aceasta este miraculoasa lume a viitoarei mele profesiei, or o profesie aleasă după chemare şi vocație, este chezășia activând. Astăzi când iată degrabă sunt absolvent de liceu, înţeleg că mi­a furat visele şi speranțele marea minune a tehnicii – calculatorul. Tainele tehnologiei informaționale mă cheamă să le cuceresc. Să le rod înghițind din greu fiecare bucățică din ele, să am obiectele preferate în mâna. Să am profesorii mei originali şi un studiu admirabil. Doresc să studiez anume acest domeniu, aici mă văd fericit, împlinit, util. A merge la lucru, la o activitate zi de zi, aceasta este datoria unui om. Sper să fiu un specialist bun şi să­-mi aduc visul la realitate.

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.