logo

Category : Meditaţii

Cum ar fi…

Mă gândesc mereu, cum ar fi într-o zi să-i sun din nou la uşă! Neştiutorul ei să revină pe neașteptate acasă. Acasă unde-i răsuflă iubirea. Iubirea ce-şi îneacă mereu amintirile în lacrimi cristalizate… E toamnă, seară de toamnă şi eu din nou mă gândesc la uşa etajului patru. Cum ar fi să fiu în faţa ei şi să deschidă şi să mi să spună, intră iubitule. Să fiu îmbrăţişat şi sărut aşa cum era înainte. Se scurg doar amintiri, dar […]

EA! Iubesc…

„Furtuna gândurilor pământeşti se apropie de orizontul limitat al viselor noastre…” Alex M. Timpul se scurge. Focul se stinge şi lemnul se face scrum. Vântul bate, dar… Amintirile noastre rămân. Sentimentele ce s-au aprins între noi, găsesc existenţă chiar  şi în vid… Vacanţa verii 2012, s-a început odată cu ce am finisat primul an de colegiu. Da, primul an, dar totuşi am finisat anul 4. Rezultate mai puţin aşteptate, însă mulţumit. O nouă ţară, un nou colectiv de elevi, limbi […]

Treisprezece

Cu un titlu mai obişnuit îmi încep azi ziua. Treisprezece. O fi sau nu cum scriu multe cărţi că numărul treisprezece aduce ghinion şi încă e vineri? Eu nu cred acest lucru pentru că câte ori am avut ocazia să fac ceva în a treisprezecea zi, de fiecare dată n-am simţit nimic straniu, ca să stau la chibzuială dacă se datorează dăţii din calendar. Oare mai e lume care crede în asemenea lucruri stranii? Şi dacă sunt, atunci mulţi dintre […]

Totul, exagerând scriind aceasta…

Totul, exagerând scriind aceasta, s-a stins. Lumânarea ce a fost aprins acum ceva vreme şi-a terminat viaţa, căldura şi lumina. S-a făcut întuneric peste noapte. Iar acum nu mai pot adormi. Totul ce a fost mai frumos şi-a găsit un sfârşit brusc. Nu ştiam cum va fi dacă se va întâmpla, dar acum gust din această plăcere, îndulcită cu liniştea de a nu găsi explicaţie, de ce? De ce azi şi nu ieri sau de ce nu mâine, dar anume […]

Oare e o iluzie?

Oare e o iluzie? Oare e o iluzie, imaginea ta. Părul tău, când mai drept, când mai ciufulit. Când plin de viaţă, când mai „sleit” de puteri.  Oare imaginea care o văd e o reflectare reală? Micile sprâncene ce apără întunecaţii ochi. Mășcații ochi, ce mă fac să pătrund într-o lume de vis. O lume unde imaginea ta, e reală. Da reală, chiar de e un vis. Chiar de tu nu ştii că eu văd, simt, trăiesc şi spun asta. […]

Tăcere

Scurgeri de amintiri în urma unor gânduri prozaice…

Scurgeri de amintiri în urma unor gânduri prozaice! TU! Ştiai că nu vei putea atârna 2 linii contrar opuse în acelaşi loc. Credeai că-ţi va reuşi să-ţi faci viaţa fericită. Să creezi minunăţii. Să visezi. Să evadezi din lumea ce te contemplă, dar puterea diavolească, te domină. Îţi poţi crea doar „abisul” frumuseţii exterioare. Plăpând, îţi îngropi frumoasele suflări de iubire în adâncul ce nu mai are margini. TU, adormi. Nu ai plăcerea să trăieşti fără speranţe. Nu ai curajul […]

Cine îşi caută stânjenit moartea…

Cine îşi caută stânjenit moartea îşi va găsi tinereţea adormită în cavou. Prăpăstii infinite. Soluţii minime, dar totuşi depăşibile. Cine-şi doreşte moartea? Sau cine-şi doreşte dezamăgirea? Printre puţinele fiinţe ce îşi doresc asta sunt numeroasele „scrumuri” ale omenirii. Ştiam de mic că oamenii se împart în optimişti şi pesimişti, dar nu de mic înţelegeam ce înseamnă să fii pesimist şi optimist. Trecut puţin prin viaţa. La vârsta de 20 de ani. Aceste două cuvinte parcă au devenit mai descifrabile pentru […]

Viitor…

Plâng prin surplusul de energie ce-mi înconjoară suferinţa. Privesc magnetismul ei ce-mi oferă o mână de ajutor, de a mă afunda în infern. Plăcută stare de a te simţi în iadul parazitismului. Luminile şi căldura lui mă face să-mi omor plăcerile vieţii pământeşti. Cad mort, înfrânt de puterile infernale a dragostei EI. Adorm pe picătura pământească găsită-n infernul surpat fără vise. Dar mă trezesc repede, din nou, în paradisul imaginaţiei mele. Viziunile sunt în mine, razele de lumină, îmi oferă […]

EU-l din mine

Compasiune, Iubire, Evadare, toate aceste cuvinte se învârt acum în mintea mea. Sunt atât de pervers uneori. Atât de slab de a putea lupta cu greutăţile pe care le întânesc. Nu pot înţelege, de ce ar trebui să mă simt vinovat de unele lucruri? De ce ar trebui să-mi asum responsabilitatea, dacă ea nu-mi aparţine? Uneori evadez, evadez din lumea ce mă înconjoară şi visezi cu ochii deschişi. Nu o fac pentru că iubesc, ci din contra, simt lipsa de […]